CARE ESTE CEL MAI BUN MOMENT SĂ PUNEM LIMITE SĂNĂTOASE

Întrebare: Care este primul cel mai bun moment să punem limite sănătoase în relaţia profesională?

Răspuns: La interviul de angajare

Întrebare: Care este al doilea cel mai bun moment să punem limite sănătoase în relaţia profesională?

Răspuns: Acum

Căutarea unui loc de muncă reprezintă o perioadă dificilă și, din păcate, este o perioadă în care optăm pentru a ne face plăcuţi şi pentru a ne arăta cât mai disponibili posibil. Cu toții ne dorim jobul respectiv, așa că, bineînțeles, ar trebui să fim cât se poate de agreabili, nu? Ei bine, nu chiar.

Stabilirea unor limite sănătoase la locul de muncă începe devreme, odată cu interviul de angajare. În timpul procesului de angajare şi, mai târziu, în desfăşurarea efectivă a activităţii profesionale, se întâmplă două lucruri din perspectiva limitelor sănătoase:

* ne învăţăm șeful și colegii cum să ne trateze și

* învăţăm cum să atingem un echilibru sănătos între viața personală şi viața profesională,

prin implementarea limitelor sănătoase, atât fizice, cât şi mentale și personale.

Stabilirea limitelor sănătoase încă de la început ne va permite:

* să aducem claritate în dinamica profesională la locul de muncă

* să evităm mediile potențial toxice și

* să ne creăm un mediu sănătos în care să ne desfăşurăm activitatea fără a exista riscul de a se profita de noi sau de a ajunge la burnout.

DE CE NE ESTE ATÂT DE GREU SĂ PUNEM LIMITE SĂNĂTOASE

Conştientizarea nevoii de a stabili şi a comunica limite sănătoase este legată de identitatea noastră şi de claritatea pe care o avem asupra propriei identităţi și a stimei noastre de sine. A ne cunoaşte valorile, nevoile, emoţiile şi obiectivele face parte din a ne cunoaşte pe noi înşine.

În lipsa iubirii de sine şi a compasiunii de sine vom considera că suntem aroganţi şi/sau egoişti în momentul în care încercăm să ne transmitem limitele sănătoase şi vom experimenta emoţii precum vina sau ruşinea.

Vina şi ruşinea sunt emoţii, care, chiar dacă aduc disconfort, au ca scop să ne arate când şi cum am încălcat valorile şi standardele proprii în cazul vinei şi ale comunităţii din care facem parte în cazul ruşinii. În sarcina noastră este să ne evaluăm valorile, să înţelegem de unde le-am moştenit, dacă ne mai sunt de folos şi dacă avem nevoie de alte valori care ne pot însoţi în a construi şi a păstra un echilibru sănătos între viaţa personală şi cea profesională.

Foarte important pentru noi este să conştientizăm când spunem „da” la locul de muncă, la ce spunem de fapt „nu”. Şi să luăm în considerare faptul că al nostru „da” nu vine din emoţia de acceptare, ci vine dintr-un amestec de frică, frustrare, furie şi resentiment. Toate, emoţii care ne aduc disconfort cu scopul de a ne atenţiona că nu suntem în siguranţă sau că ne sunt încălcate valorile.

A ne respecta limitele sănătoase nu este un act de egoism, ci mai degrabă unul de responsabilitate, atât pentru noi, cât și pentru ceilalți.

LIMITE SĂNĂTOASE – DE LA TEORIE LA PRACTICĂ

Bine, bine, dar cum ne setăm de fapt limitele sănătoase? Cu toţii ştim că punerea teoriei în practică este partea cea mai dificilă, aşa ca am adunat mai jos opt moduri de a ne prioritiza, implementa și onora limitele sănătoase, introducându-le în interacțiunile noastre zilnice.

Evaluarea valorilor personale

Limitele noastre sănătoase decurg din valorile personale şi din priorităţile pe care le avem la un moment dat în viaţa noastră. Înainte de a ne comunica limitele sănătoase, este recomandat să facem o scurtă evaluare a acestora pentru a înţelege dacă sunt încă valabile, dacă sunt aliniate cu valorile, identitatea şi cu emoţiile noastre, dacă ne mai sunt de folos, dacă avem nevoie de altele noi, etc.

Obiectiv vorbind, un loc de muncă este un loc de muncă. Pe lângă locul de muncă mai există viaţa de familie, relaţiile sociale, pasiunile şi spaţiul personal care necesită să fie luate în considerare pentru o viaţă echilibrată.

Comunicarea în avans

Odată ce ne-am evaluat valorile şi prioritățile şi ne-am stabilit limitele sănătoase, le comunicăm. Cum?

* Ne anunțăm echipa, colegii şi şeful că nu răspundem la e-mail-uri după ora 19:00, în weekend sau în concediu.

* Definim împreună cu echipa, colegii şi șeful ce constituie o „urgență” de muncă, pentru a evita „crizele” care apar în afara programului de lucru.

Limite clare şi solide

Fiecare persoană este responsabilă de propriile limite sănătoase. Faptul că acestea sunt clare şi solide ţine doar de noi.

Dacă facem parte dintr-o echipă, colegii o să ne întrerupă mai puţin în timpul programului dacă stabilim şi comunicăm intervalele de timp în care suntem angajaţi în activităţi în care avem nevoie să nu fim deranjaţi.

Dacă suntem într-un rol de management, putem seta fiecărui membru al echipei responsabilităţi clare pentru diferite circumstanțe, fără să fie necesar un exerciţiu de delegare la fiecare pas.

Dacă, de exemplu, noi ne verificăm e-mail-ul de serviciu în afara orelor de program şi suntem disponibili non-stop pentru orice problemă care ar putea apărea la job, atunci noi nu ne respectăm limitele sănătoase.

Păstrarea relațiilor de la locul de muncă profesionale

Vine cu un sentiment plăcut de apartenenţă să avem un confident la serviciu sau un prieten apropiat. Nu spun să nu avem, spun, totuși, să reținem faptul că relațiile de muncă ar trebui să rămână, în general, profesionale. Oricât de dificil ar părea pentru unii, este important să separăm prietenii de colegii de muncă.

Delegarea muncii

O parte esențială a stabilirii limitelor sănătoase este stabilirea așteptărilor cu privire la:

* sarcinile pe care le avem de făcut pentru care am fost angajaţi,

* sarcinile pe care suntem dispuşi să le preluăm ca „jucător de echipă” și

* sarcinile din afara responsabilității noastre.

Când sarcinile se află în totalitate în afara responsabilităţii noastre, este posibil să avem ocazia să spunem „nu” sau să le delegam unei persoane mai potrivite. Evident, delegarea muncii este puțin mai ușor de navigat atunci când suntem deja într-o poziție managerială.

Daca nu suntem manageri, putem totuși să delegăm munca. Un prim pas ar fi să înţelegem dacă sarcinile respective pot fi finalizate de către altcineva adresăndu-ne următoarele întrebări:

* Am timp să finalizez această sarcină fără a compromite principalele funcții ale jobului meu?

* Există altcineva din echipa mea care se potrivește mai bine sau caută o oportunitate de a crește prin finalizarea acestei sarcini specifice?

* Este aceasta o sarcină care poate fi delegată în mod justificat altcuiva cu o încărcare de lucru mai mică, astfel încât să îmi pot îndeplini responsabilităţile la nivelul optim?

Spune „nu”

A spune „nu” este mai ușor de zis decât de făcut, mai ales într-o mediu profesional.

Ce ar putea să ajute în momentul în care simţim să refuzăm un proiect sau o sarcină, este să întrebăm „Cum ar trebui să efectuez această sarcina?”. Întrebarea nu este adresată în mod acuzator, ci, într-un mod care să trezească empatie din partea celeilalte părți.

Punând această întrebare, îi oferim celeilalte persoane șansa de a lua în considerare sarcinile pe care le avem deja de dus la îndeplinire și dacă este fezabil să adăuge sarcini noi care le-ar putea întrerupe pe cele existente.

Timp liber

O altă modalitate excelentă de a stabili limite sănătoase este de a ne lua timp liber, şi atunci când avem dreptul la el, dar şi atunci când avem nevoie. Acumularea zilelor de concediu şi primirea notificărilor de la HR pentru luarea zilelor de concediu din anii precedenţi nu sunt motive de mândrie.

Setarea mesajul de “out-of-office” în momentul în care plecăm în concediu este la fel de importantă ca folosirea concediului de odihnă pentru odihnă şi nu pentru muncă.

Tehnologia ca ajutor în păstrarea limitelor sănătoase

Tehnologia ne poate veni în ajutor atunci când e vorba de păstrarea limitelor sănătoase. Oprirea notificărilor de la telefon şi/sau mail, programarea statusului de “Do not disturb” pe aplicaţia de comunicare internă sau redirecţionarea automată a e-mail-urilor, sunt doar câteva din setările prin care tehnologia ne poate ajuta.

Bineînţeles că în timp ce noi vom încerca să ne stabilim limite sănătoase, vom experimenta respingere din partea celorlalţi, și chiar potenţiale încălcări ale limitelor comunicate.

Construirea limitelor sănătoase nu este un proces care se face peste noapte, iar unii oameni chiar nu îşi dau seama că le încalcă în mod constant. Ce putem face este să privim încercările colegilor sau şefului de a ne încălca limitele sănătoase transmise ca pe o oportunitate de a le comunica din nou. Comunicarea este firul roşu în setarea şi transmiterea limitelor sănătoase la locul de muncă şi în viaţa personală. Atâta vreme cât luăm măsuri pentru a ne comunica din timp limitele sănătoase, ne protejăm împotriva eventualelor erori viitoare de comunicare.