Distribuie
Procrastinarea în sesiunea de examene
“I’m not a procrastinator - I just prefer doing all my work in a deadline-induced panic.”
Să ridice o mână sus cine și-a propus la fiecare început de semestru de facultate să învețe la toate materiile din timpul anului, ca să nu mai ajungă iar stresat în sesiune pentru că nu mai are timp să învețe.
Să ridice și a doua mână sus cine a ajuns tot în sesiunea de examene să învețe.
Dacă ai ridicat ambele mâini, atunci articolul de mai jos este pentru tine, și îmi doresc din suflet să îți fie de ajutor.
Ajunși în sesiunea de examene, suntem conștienți că TREBUIE să fim cât mai proactivi, în care TREBUIE să lucrăm cu spor la proiectele pe care le avem de predat, și în care TREBUIE să asimilăm cât mai multă informație într-un timp foarte scurt. Este o perioadă cu mulți de „TREBUIE” și mulți de „NU AM TIMP”.
Dar ce este de fapt procrastinarea?
Procrastinarea este un comportament caracterizat prin amânarea acțiunilor pentru mai târziu. Dar, procrastinarea nu aduce disconfort din cauza gestionării defectuoase a timpului sau a sarcinilor, ci pentru că emoțiile generate de acest comportament și de gândurile aferente sunt neplăcute și sunt greu de gestionat.
Și observăm acest aspect în momentul în care facem lumină în confuzia des întâlnită când o persoană își zice că este leneșă pentru că procrastinează. Persoana care are un moment de lenevie cu privire la o anumită sarcină, nu are mustrări de conștiință că nu îndeplinește respectiva sarcina sau că o amână, și, în plus, se simte bine că a reușit să “taie colțurile”, sau să „păcălească” pe cineva scăpând de sarcina respectivă. În schimb, persoana care procrastinează, simte emoțiile apăsătoare de rușine și vină.
- Emoția de rușine ne zice că prin acțiunea de amânare a învățatului pentru sesiunea de examene, încălcăm valorile și standardele comunităților din care facem parte, adică ale familiei și/sau ale facultății. Dacă așteptarea familiei și a facultății este ca noi să învățăm și să ne pregătim din timp pentru examene, în momentul în care noi procrastinăm o să resimțim emoția de rușine, și vom avea impulsul de a ne ascunde de “pedeapsa” pe care o așteptăm de la aceștia.
- Emoția de vină ne zice că prin acțiunea de amânare a învățatului pentru sesiunea de examene, ne încălcăm propriile valori și standarde. Dacă așteptarea noastră de la noi este să fim conștiincioși, să învățăm și să ne pregătim din timp pentru examene, în momentul în care noi procrastinăm o să resimțim emoția de vină, și vom avea impulsul de a ne „biciui” pentru că suntem și/sau facem altfel decât ar trebui.
Atât în emoția de rușine, cât și în emoția de vină este vorba de valori, doar că în emoția de rușine este vorba de valorile altora, iar în emoția de vină este vorba de valorile noastre. Ce ne poate ajuta în ambele emoții, este să numim valorile pe care le conștientizăm a fi încălcate, să înțelegem de unde le-am „moștenit”, și, în final, să ne dăm seama dacă ne mai sunt de folos sau nu, dacă vrem să le păstrăm în setul nostru de valori după care ne ghidăm viața sau nu.
În plus față de valorile încălcate, rușinea și vina se resimt pentru că în momentul în care procrastinăm, avem doua dorințe opuse: pe de o parte ne dorim să învățăm și să ne pregătim din timp pentru examene, pe de altă parte, nu vrem să facem asta din cauza anxietății asociate cu începerea sau finalizarea procesului de învățare. Pe fondul acestui conflict interior, procrastinarea se poate simți ca o stare de paralizie a minții. Iar acest conflict ascunde de multe ori frica de a nu fi suficient de bun, frica de succes, perfecționismul, nevoia de victimizare, etc.
Ce mecanisme de apărare folosim în procrastinare?
Gândurile pe care le avem în momentul în care procrastinăm sunt adesea compuse dintr-un adevăr și dintr-o credință limitativă.
Mecanismele de apărare cel mai des folosite în procrastinare sunt negarea și raționalizarea.
În negare, ne spunem, de exemplu, că “mai este timp până la sfârșitul semestrului” - adevărul, și „ deci, nu trebuie să mă apuc de învățat chiar acum” – credința limitativă.
În raționalizare, ne spunem, de exemplu, că „este dezordine în casă” – adevărul, și “ca să pot să mă apuc de învățat, trebuie să fac curățenie în casă” – credința limitativă.
Pentru situațiile în care observăm că folosim aceste mecanisme de apărare, ne putem uita cu mai multă atenție asupra credințelor limitative pe care le avem, și cu ajutorul unor instrumente de conștientizare pe bază de întrebări le putem chiar provoca.
Un asemenea instrument este și cel creat de Byron Katie, și folosește întrebările de mai jos pentru a aduce un pic mai multă claritate în credințele limitative după care ne ghidăm viața:
- Este 100% adevărat?
- Cum pot să știu că este 100% adevărat?
- Cum reacționez, ce se întâmplă când cred acest gând?
- Cine aș fi fără acest gând?
Deci ce avem de făcut pentru a gestiona procrastinarea?
- Cum mănânci un elefant? Bucată cu bucată! – împarte sarcina în sarcini mai mici care să intre în sesiuni de lucru scurte. Dacă sarcina este să citești suportul de curs pentru toate materiile din semestru, atunci ordonează materiile în funcție de preferință sau prioritate, și alocă timp în calendar pentru fiecare materie în parte, și pentru fiecare capitol din fiecare suport de curs.
- Sprint – propune-ți ca activitățile să fie împărțite în perioade scurte de 15-20 de minute, cu pauze de 5 minute. Nu-ți face probleme că trebuie să faci pauza în mijlocul unui capitol – în funcție de starea de flow o să iei pauză când o să simți că ai nevoie de ea.
- Pauza de relaxare – folosește-te de pauzele de 5 minute în care te oprești de la învățat pentru a te relaxa, făcând un exercițiu de respirație sau un exercițiu de vizualizare că ai luat deja toate examenele.
- Alarma – folosește-te de alarma de la telefon pentru a-ți reaminti ce ai de făcut și la ce oră.
- Prime-time și Prime-place – propune-ți să înveți în principal în acea parte a zilei în care simți că ai mai multă energie - dimineața, dacă ești “an early bird”, sau noaptea, dacă ești “a night owl”.
- Nu uita de recompensă – oferă-ți o recompensă după fiecare materie terminată de învățat; fie că este o pauză mai lungă, o cafea, vizionarea unui film etc.
Da, prin procrastinare evităm emoțiile neplăcute care vin odată cu sarcina de a învăța pentru sesiunea de examene, însă, în același timp, creăm altele, la fel de neplăcute, pentru că, indiferent de câte motive bune am avea ca să amânam, suntem conștienți de faptul că amânarea nu e deloc o idee bună, iar gândul apăsător de „treabă neterminată“ persistă în mintea noastră creându-ne anxietate.
Citește toate articolele despre
Motivație și vocațieDistribuie
Ce-am citit merită:
Comentarii
0 comentarii
Accesează-ți contul și adaugă comentariul tău
Motivație și vocație
Abonează-te la Newsletter
Citește articolele de interes din partea contributorilor Undelucram.md