1. Ce anume ne poate ajuta în gestionarea emoţiilor în general?

Răspunsul pe scurt la această întrebare este “alfabetizarea emoţională”.

Răspunsul pe larg detaliază înțelegerea profundă a emoțiilor atât din perspectivă conceptuală, cât şi experienţială. Perspectiva conceptuală se creionează prin înţelegerea conceptelor, a ideilor şi a logicii emoţiilor. Perspectiva experienţială presupune a sta cu emoțiile, a simți energia lor, a le numi, a le îmbrățișa.

Aprofundarea celor două perspective ne aduce la înţelegerea faptului că emoțiile nu ne definesc, ci doar le experimentăm. Există o distincție între faptul că avem o emoție și o emoție ne are pe noi. Înțelegerea acestei distincții este importantă, deoarece ne permite să răspundem la emoțiile noastre în loc să reacționăm la emoțiile noastre. A răspunde la emoțiile noastre înseamnă să ne oprim, să observăm și să reflectăm la acestea. A reacționa la emoțiile noastre înseamnă a fi prinși în ele, deoarece predispoziția noastră la emoție este mai rapidă decât suntem capabili să gândim.

Chiar dacă este demonstrat faptul că reacția noastră emoțională este mai rapidă decât răspunsul nostru intelectual, a fi într-un proces de alfabetizare emoțională presupune instruirea proprie continuă pentru a face spațiu între experimentarea unui eveniment și reacția la acesta.

2. Cum putem ajunge să fim alfabetizaţi emoţional?

Un prim pas ar fi să identificăm și să depășim convingerile limitative că emoțiile sunt o problemă, că a avea emoții sau a ne arăta emoțiile este un semn de slăbiciune, astfel va fi mult mai ușor să reflectăm și să înțelegem că majoritatea provocărilor din viața noastră provin din lipsa de înțelegere emoțională a noastră și a celor din jur.

Mai apoi, înţelegerea conceptuală a logicii din spatele emoţiilor ne oferă un cadru prin care să le înţelegem mesajul. Pentru a face acest lucru, este de folos să înţelegem structura emoţiilor, şi anume:

* Povestea – naraţiunea întâmplării – ne oferă informaţii despre ce s-a întâmplat

* Impulsul – reacţia sau predispoziţia de a acţiona – ceva ce ne vine să facem chiar dacă putem alege să nu facem

* Scopul – motivul – are grijă de noi sau de un aspect al vieţii noastre

Apoi, practica experienţială, care este continuă, presupune să ne observăm, în principal, pe noi, şi în secundar, pe cei din jur, cum ne manifestăm la emoţii, dacă răspundem sau reacţionăm la emoţii, şi dacă stăm cu emoţiile sau fugim de ele. Înţelegerea profundă a mesajului emoţiilor experimentate presupune să acordăm timp emoţiilor noastre, şi să avem răbdare noi cu noi în acest proces. Mesajele primite printr-un asemenea proces de explorare, şi încorporarea acestora în gândire şi în comportament, ne ajută în desăvârşirea noastră ca indivizi, şi ne crește capacitatea de a construi relații sănătoase, atât din punct de vedere personal cât și profesional.

3. Care sunt cele mai des întâlnite emoţii pe care le experimentăm datorită sau din cauza unui interviu, şi care este mesajul lor?

Interviul propriu-zis, dar şi perioada pre-interviu, sau perioada de aşteptare a răspunsului, sau primirea unui refuz în urma unui interviu, sunt momente provocatoare unde sunt prezente şi emoţiile, mai ales cele neconfortabile. Dintre acestea, cronologic, cele mai des întâlnite sunt:

* În perioada pre-interviu sau chiar în timpul interviului, apare adesea clusterul de emoţii anxietate / frică / îndoială. Aceste trei emoţii se simt similar în corp, prin strângerea în piept, respiraţia superficială, şi miscările ezitante, astfel că sunt adesea confundate, dar unde diferă este în povestea, impulsul şi scopul lor.

- Anxietatea este emoţia care ne transmite faptul că ceva sau cineva ne poate face rău, dar nu cunoaştem sursa; reacţia noastră este de a ne îngrijora; iar scopul este de a ne avertiza asupra unui pericol neprevăzut.

- Frica este emoţia care ne transmite faptul că ceva sau cineva ne poate face rău, şi cunoaştem sursa; reacţia noastră este de a ȋncerca să evităm pericolul perceput; iar scopul este de a ne menţine ȋn siguranţă;

- Îndoiala este emoţia care ne transmite faptul că nu suntem siguri de succes, pentru că nu am mai făcut acest lucru până acum sau nu avem suficientă experienţă; reacţia noastră este de a pune la îndoială ce şi cum facem ceea ce vrem să facem; iar scopul este de a ne concentra atenţia asupra pregătirii în ceea ce dorim să facem.

* Aşteptarea răspunsului după un interviu, şi mai ales dacă nu îl primim în termenul promis, poate provoca emoţii de:

- Frustrare, emoţie ce ne transmite faptul că ceva durează prea mult sau este prea dificil în comparaţie cu aşteptările noastre; reacţia noastră este de a căuta soluţii mai rapide sau mai simple; iar scopul este de a ne provoca în a găsi soluţii.

- Disperare, emoţie resimţită în momentul în care nu mai avem nicio speranţă, în care nu mai vedem nicio posibilitate; reacţia noastră este de a renunţa; iar scopul este de a ne impulsiona în a căuta ajutor în afara noastră.

* În situaţia primirii unui refuz, pot apărea următoarele emoţii sau clustere de emoţii:

- Furia este emoţia resimţită în momentul în care considerăm că s-a întâmplat ceva incorect sau injust; reacţia noastră este de a încerca să pedepsim sursa; iar scopul este de a înţelege care a fost valoarea ce ne-a fost încălcată, şi de a găsi metode prin care să facem dreptate.

- Ruşine este emoţia resimţită într-o situaţie în care considerăm că am încălcat standardele şi aşteptările comunităţilor din care facem parte; reacţia este de a ne ascunde de judecata celor din jur; iar scopul este de a identifica când încălcăm valorile altora, şi de a face o distincţie, dacă este cazul, între valorile proprii şi ale celor din jur.

- Tristeţe / Regret / Dezamăgire:

• Tristeţea este emoţia resimţită în momentul în care pierdem ceva de care ne pasă; reacţia noastră este de a plânge; iar scopul este de a ne arăta ce este important pentru noi.
•  
• Regretul este emoţia resimţită în momentul în care credem că viața ar fi fost mai bună dacă făceam sau nu un anumit lucru în trecut; reacţia noastră este de a ne dori să fii făcut ceva diferit; iar scopul este de a reflecta asupra alegerilor din trecut pentru a le face mai bune în viitor.
•  
• Dezamăgirea este emoţia resimţită în momentul în care ceva ce așteptam cu nerăbdare nu se va întâmpla așa cum am crezut; reacţia noastră este de a încerca să ne deconectăm; iar scopul este de a ne alinia aşteptările la realitate.

Niciuna dintre aceste emoții nu se simte deosebit de bine, dar soluţia nu este să încercăm să le evităm sau să le negăm, ci să înțelegem ce încearcă să ne comunice, astfel încât să le putem naviga cu usurinţă și chiar să le putem transforma în suport.

Motivul pentru care astfel de emoții sunt incomode este ca să ne atragă atenția. Dacă acestea s-ar simți bine sau chiar neutru, nu le-am acorda atenție așa cum facem atunci când ne provoacă disconfort. Disconfortul are un scop, iar acest scop are legătură cu sprijinirea noastră în viitor.

4. Unde putem găsi suport profesionist pentru a aprofunda gestionarea emoţiilor la interviu?

Suportul profesionist poate fi obţinut prin îndrumarea de către un psihoterapeut, sau de către un coach specializat în lucrul cu emoţiile. Cunoaşterea conceptuală poate fi aprofundată şi în cadrul unor programe de consiliere în carieră cu focus pe procesul de recrutare.