Gândește-te o clipă și spune sincer: faci comparații între tine și cei din jur? Ți s-a întâmplat să compari performanța ta la job cu cea a colegului de birou? Dar funcția? Dar mașina?

Trebuie să îți spunem ceva încă de la începutul articolului:
 

comparațiile cu cei din jur = stimă de sine scăzută

A ne privi mereu prin comparație este autostrada de mare viteză către o concluzie în defavoarea noastră.

În plus, comparația creează deseori un blocaj de toată frumusețea, care, dacă se și instalează ca un pattern comportamental, devine extrem, extrem de dificil de depășit.

Câteva definiții:

Când ne comparăm cu cei din jur = comparație socială 

Când ne comparăm cu persoane care sunt mai realizate decât noi = comparație socială ascendentă 

Dacă simțim că nu putem face nimic pentru a ne îmbunătăți situația = nemulțumire transformată în frustrare. 

Când ne comparăm cu oameni a căror viață este mai grea decât a noastră = comparație socială descendentă (ne poate face să ne simțim mulțumiți sau chiar îngâmfați, dar tinde și să ne strice motivația de a munci mai mult)

Haideți să nuanțăm un pic ideea de comparație:

Thomas Mussweiler, profesor de comportament organizațional, descrie comparația astfel: „Este unul dintre modurile elementare prin care dezvoltăm o înțelegere a cine suntem, la ce suntem buni și la ce nu suntem atât de buni.”

De cele mai multe ori, acest calcul se face într-o fracțiune de secundă, în fundal, și nici nu ne dăm seama. Suntem construiți pentru conexiune și apartenență, dar dacă ne comparăm constant cu ceilalți, ne punem în pericol fericirea, încrederea, stima de sine și sănătatea mintală.

Încercări de consolare care nu ne ajută:

„Gândește-te că pentru alții este mai rău la job”

„Hai că și tu exagerezi”

„Crezi că ție ți-e greu? Stai să vezi ce-am pățit eu!”

De câte ori ai auzit genul asta de „îmbărbătări” când te-ai confruntat cu o situație dificilă la locul de muncă și nu numai? Gândește-te sincer, te-au ajutat? Dacă răspunsul este negativ, nu te judeca! Este perfect normal. Cu toții ne simțim down într-o perioadă dificilă, iar acest gen de „susținere” nu este de fapt nimic mai mult decât o reacție egoistă care mută focus-ul de pe problema ta pe nevoile celui care te sfătuiește.

Deci dacă la problema ta auzi un sfat sub formă de comparație cu o problemă mereu mai mare și mai demnă de luat în seamă din partea interlocutorului tău, dă urgent un swipe stânga la acel sfat.

Știi de ce? Deoarece comparațiile pot atrage după sine:

- scăderea stimei de sine;

- nevoia constantă de a fi mereu buni în tot ceea ce facem, care duce la un consum psihic exponențial mai mare și care, de multe ori, nu se justifică;

- frustrări și neajunsuri atunci când ceea ce ne propunem nu ni se îndeplinește (prin comparație cu reușitele profesionale ale celor din jur);

- îndepărtarea de o percepție clară asupra propriilor abilități și aptitudini;

- un focus excesiv pe ideea de competiție profesională;

- incapacitatea de a fi atenți la ceea ce avem nevoie cu adevărat pentru a ne simți împliniți.

Comparațiile pot fi însă și naturale și, în unele cazuri, chiar utile. Ele pot servi ca o modalitate de a evalua progresul nostru sau de a determina ce ar putea fi potrivit într-o anumită situație. Având în vedere aspectul dual al comparațiilor, de ce anume trebuie să ținem cont atunci când ne lăsăm conduși de puterea lor?

Oameni diferiți, trăiri diferite

Fiecare persoană are resurse și experiențe diferite, care joacă un rol în modul în care ea este afectată de emoții. Așa cum nu toți oamenii simt bucuria în același mod, nu toți simțim durerea în același mod. Nu există o ierarhie a emoțiilor, care să spună că sentimentele unei persoane sunt mai bune sau mai rele, mai puternice sau mai slabe decât ale altcuiva. De exemplu, dacă trecem printr-o pierdere dureroasă din punct de vedere emoțional, este posibil să fim tentați să comparăm ceea ce simțim cu altcineva care a trecut prin ceva care pare, dintr-o perspectivă obiectivă, mult mai rău decât acel ceva prin care trecem noi. Compararea durerii noastre cu a celor din jur nu face decât să minimalizeze ceea ce simțim și să ne inducă în eroare cu privire la adevăratele sentimente.

Comparația, drumul sigur spre minimalizare și scădere a stimei de sine

Deseori când ne comparăm profesional cu cineva ieșim cu o senzație dezolantă din acest proces. Cu alte cuvinte, dacă te compari, de regulă vei minimaliza ceea ce simți. Iată două exemple:

1. Putem crede că nu avem dreptul să fim supărați pentru ceva anume pentru că altcineva trece prin ceva mai rău;

2. Putem să avem impresia că nu avem dreptul să ne simțim singuri pentru că avem mai mulți prieteni și familie față de o altă persoană.

Situațiile de mai sus ne arată clar că experiențele altcuiva nu le anulează pe ale noastre. Mai degrabă decât să înfruntăm ceea ce ni se întâmplă, este mai ușor să respingem experiența în sine ca fiind ceva „nu atât de rău pe cât ar putea fi”. Aceasta este o formă de pozitivitate toxică, în care oamenii simt că trebuie să ascundă sau să respingă orice sentimente negative pentru a se concentra pe un fals sentiment de optimism.

Comparația te împiedică să-ți accepți propriile sentimente

Chiar dacă situația altcuiva la job este obiectiv „mai rea” decât a noastră, asta nu înseamnă că ceea ce trăim noi nu este definit de emoții reale, valide.

Sentimentele negative pot crește stresul pe care îl resimțim atunci când nu sunt tratate sau integrate în mod corespunzător. Emoțiile dificile pot fi surse importante de informații despre propriile limite și despre dinamica relațiilor cu cei din jur, dar și cu sinele. Acestea ne pot indica că anumite lucruri este necesar să se schimbe în viața noastră și ne pot motiva să facem ajustări propriei existențe, astfel încât să intrăm în armonie cu ceea ce avem nevoie să trăim pentru a ne simți împliniți.

Ce fac când simt impulsul de a mă compara cu cei din jur?

În momentele când suntem tentați să ne comparăm sentimentele, emoțiile, reușitele cu ale altcuiva, este esențial să facem un pas înapoi. Ne va ajuta să ne desprindem puțin de contextul în care ne aflăm. Și asta este util? Da! De ce? Răspunsul: câștigăm perspectivă. Altfel spus, în loc să ne comparăm, mai bine…:

1. Ne permitem să stăm cu propriile emoții fără a intra în modul de judecată.

2. Ne oferim permisiunea de a simți ceea ce simțim și să ne reamintim că emoțiile noastre nu ajung să fie valabile prin comparația cu ale celor din jur.

3. Ne aplecăm cu empatie către cei din jurul nostru, dar fără a da curs nevoii de a ne minimaliza propriile lupte sau să ne comparăm problemele cu ale lor.

4. Evităm să judecăm emoțiile altora și mai degrabă să ne concentrăm pe prețuirea faptului că aceștia sunt dispuși să ne împărtășească ceea ce simt.

5. Ascultăm ceea ce spun/ simt oamenii! Să recunoaștem ceea ce spun/ simt oamenii! Să validăm ceea ce spun/ simt oamenii! A asculta autentic și fără judecată poate fi o modalitate crucială de a oferi sprijin, iar beneficiul este de ambele sensuri.

6. Ne amintim că atunci când cineva se află într-un loc vulnerabil, nu este momentul să facem judecăți sau comparații. Această regulă se aplică și propriilor emoții, probleme, greutăți!

7. Suntem deschiși spre a înțelege ce anume din noi creează această nevoie de a exista doar prin comparație cu cei din jur.

5 situații când o comparație poate fi totuși utilă

Adevărul este că un anumit grad de comparație este inevitabil. Oamenii sunt, pur și simplu, conectați să observe ce trăiesc alți oameni și apoi să ia în analiză propria lor situație. Și, în unele cazuri, comparațiile pot avea de fapt și un efect pozitiv. Mai exact:

1. Comparațiile ne pot ajuta să simțim mai multă recunoștință pentru propria viață;

2. Ne pot oferi o plajă mai mare de opțiuni atunci când trebuie să facem alegeri sau să luăm decizii radicale;

3. Ne oferă un cadru de învățare prin observație, în care obținem cunoștințe fără a fi nevoie să trecem noi înșine printr-o anumită experiență dificilă;

4. Ne pot ajuta să simțim mai multă compasiune pentru ceilalți;

5. Ne pot ajuta să construim relații autentice, în care încrederea că cei din fața noastră sunt acolo să ne asculte cu adevărat să fie valoarea după care ne ghidăm.

Concluzia: comparația, inamicul bucuriei

Dacă ai citit până aici, deja știi: neîncrederea în noi înșine ne poate face să fim vulnerabili și să căutăm validarea sau invalidarea în exterior. Comparațiile intensifică sentimentul de a nu fi bine cu noi înșine exact așa cum suntem și ceea ce urmează acestei analize ne va propulsa spre o luptă pe care o ducem, de fapt, împotriva propriei persoane. 

Comparația este inamicul bucuriei!