August s-a terminat. Luna la care am visat tot anul s-a încheiat odată cu vara. Încheiat este și concediul, zilele de liniște la birou și după-amiezele leneșe în care uneori prindeam și o oră-două de scrolling pe net în timpul zilei de lucru. Septembrie s-a instalat cu acte în regulă în viețile noastre profesionale. Odată cu luna, s-a instalat și un început de anxietate a întoarcerii la job.
 
 
Ce este anxietatea?

Anxietatea este o stare afectivă neplăcută în care noi credem faptul că ceva ne-ar putea face rău, dar nu suntem siguri ce ar putea fi. Ești anxios atunci când ai acea îngrijorare constantă însoțită de un sentiment de nesiguranță, având legătură cu un pericol potențial sau perceput. Când vorbim de anxietate la locul de muncă, pericolul care îți produce starea de neliniște, dacă nu este clar identificat, îți poate creea o senzație de nesiguranță și mai intensă. 
 
Recomandarea noastră este să nu faci confuzie între anxietate și frică. Deși se simt similar în corp și pot fi resimțite în același timp, cele două te afectează diferit. Frica este un răspuns emoțional neplăcut în care noi credem că ceva ne-ar putea face rău, doar că, în comparație cu anxietatea, știm sigur ce anume. Ce se întâmplă în cazul emoției de frică, este faptul că, mintea noastră nu știe să facă distincția între un pericol real și un pericol perceput. De exemplu între un câine care ne latră, și gândul că CV-ul nostru va fi respins. Fie că ești într-o situație stresantă la job, fie că ești anxios pe un vârf de munte, este bine să ții minte un lucru:

răspunsul Fight-Flight-Freeze apare și la pericolul fizic și la cel teoretic, doar că în cazul pericolului teoretic, de exemplu șeful de la job care te ceartă, această reacție te împiedică în loc să te ajute.

Să ne întoarcem, însă, la luna august, la concediu și la starea de wellbeing pentru care se presupune că am muncit tot anul. Dacă ne gândim cu sinceritate, ne amintim că anxietatea nu a apărut la început septembrie ci încă din timpul verii, când pe șezlong, lângă familie și prieteni, verificam din jumătate în jumătate de oră e-mailul de job.
 
 

 
De ce apare anxietatea când se presupune că ar trebui să fim relaxați?

Răspunsul la această întrebare este legat în principal de sentimentul de nesiguranță, și de modul în care gestionăm starea de incertitudine. Treaba creierului nostru este să ne protejeze, să ne țină în situații cunoscute, nu neapărat sănătoase, pentru care are strategii cognitive de rezolvare a problemelor, astfel că, de fiecare dată când ne aflăm într-o situație nouă, creierul nostru o va percepe ca pe un pericol de moarte.
Așa că:

* Situația 1: este încă vară, dar nu am plecat încă în concediu. Suntem la job și în birou este mai liniște pentru că managerul a plecat în vacanță. Ce se întâmplă: creierul nostru, obișnuit probabil cu emoții puternice neplăcute de frustrare, furie, dezamăgire, vină, acum se alarmează pentru că emoțiile plăcute pe care le simțim într-o stare de relaxare nu îi sunt cunoscute.
* Situația 2: este vară și suntem deja în vacanță. Automat ne propunem să dormim și să ne relaxăm mai mult. Rezultatul? Ni se schimbă rutina zilnică pe care o aveam la locul de muncă, iar pentru creierul nostru este iarăși o noutate.  Primele zile din vacanță le petrecem cu gândul la „ce o să se întâmple în lipsa noastră la job”, iar anxietatea o să fie însoțită, de asemenea, și de emoții de vină și/sau rușine legate de faptul că „noi trebuie să muncim, nu să lenevim”. Ultimele zile de vacanță vor veni cu gânduri apăsătoare legate de  „ce mă așteaptă la muncă după vacanță”, mai ales dacă nu avem o persoană care să ne preia responsabilitățile în lipsa noastră.
* Situația 3: Suntem în prezent. A venit toamna și ne-am întors la job. Ne propunem să începem sau să terminăm tot felul de proiecte amânate, sau ne propunem să citim toate cărțile alea pe care le-am cumpărat și stau de luni bune încă nedesfăcute, creierul nostru resimte toată această presiune suplimentară pe care o punem pe noi înșine, iar acțiunea noastră va fi de amânare, iar gândul apăsător de „treabă neterminată“  va persista în mintea noastră creându-ne anxietate. 

Gestionarea anxietății

În procesul de alfabetizare emoțională ajungem să înțelegem faptul că emoțiile ne transmit mesaje diferite, și fiecare emoție necesită un răspuns specific pentru o gestionare corespunzătoare. Răspunzând la mesajul emoțiilor noastre înseamnă să acționăm inteligent din punct de vedere emoțional.
Așa cum am menționat mai devreme, emoția de anxietate ne transmite faptul că noi credem că ceva ne-ar putea face rău, dar nu suntem siguri ce ar putea fi.
O modalitate de a naviga în anxietate este de a încerca să o transformăm într-o frică. Dacă putem numi sursa potenţială a fricii, atunci putem întreprinde acțiuni pentru a diminua sau elimina sursa fricii. Așa că o practică recomandată în momentele de anxietate este următoarea: 

1. Luăm pix/creion și o foaie de scris (este important să scriem de mână);
2. Ca titlu, scriem situația care ne îngrijorează (chiar dacă nu avem foarte multe detalii);
3. Sub titlu, scriem sub formă de listă toate lucrurile neplăcute care s-ar putea întâmpla legat de situația care ne îngrijorează;
4. Tăiem cu o linie lucrurile din listă care nu sunt în controlul nostru (ex. dezastre naturale, modul în care vor (re)acționa alții);
5. Pentru lucrurile care au rămas netăiate în listă, scriem câte o acțiune pe care o putem face, și care ne va diminua starea de neliniște;
6. Dacă nu găsim, cerem perspectiva altor persoane apropiate sau specializate. Ascultăm perspectiva altora cu intenția de a primi, și nu de a da replica. Mulțumim și mergem mai departe;
7. Ținem lista aproape. Dacă reapare anxietatea, citim lista cu voce tare – ne va ajuta să ne liniștim. Dacă apar lucruri noi, reluăm exercițiul de la pasul 3.

În concluzie, fie că ești desemnat responsabil pe un proiect important la job, că îți depui CV-ul pentru un loc de muncă nou sau că aștepți o negociere de salariu, anxietatea este o reacție normală care duce la creșterea vigilenței în situațiile necunoscute. Totuși, un nivel crescut de anxietate nu ne este de folos atunci când ne împiedică să avem o performanță bună în viața profesională și personală, fiind tot timpul în stare de alertă pentru a evita situațiile pe care le considerăm nesigure. De asemenea, anxietatea poate fi rezultatul unui dezechilibru chimic sau biologic, caz în care sprijinul ar trebui să provină dintr-o sursă medicală sau terapeutică.