Un studiu World Economic Forum spune că peste 65% dintre copiii care intră azi în școală se pregătesc pentru joburi care nu există. Într-o lume și o piață a muncii în continuă schimbare, după o perioadă de pandemie lungă și dificilă, cu războiul lângă noi, cu o inflație care a atins apogeul, cu un sistem educațional defectuos și nepregătit pentru cerințele pieței muncii, devine din ce în ce mai provocator să-ți alegi o carieră și să-ți găsești un loc de muncă.

O decizie greșită în ceea ce privește cariera te poate afecta negativ nu doar pe plan profesional, ci și personal și poate crea mari frustrări pe termen lung. Deseori stau de vorbă cu oameni trecuți de 45 de ani care-mi împărtășesc că au conștientizat în ultimii ani că nu se mai regăsesc în jobul pe care-l au, nici în compania respectivă, că vor să se reinventeze, că au ales sau au fost forțați să aleagă ceva nepotrivit atunci când și-au decis cariera.

Cariera nu este ceva static și mai ales când ești la începutul acesteia poți experimenta, iar eu recomand asta tuturor tinerilor cu care lucrez în procese de consiliere. Puțini sunt cei care decid la vârste fragede ceea ce-și doresc să facă și se și țin de drumul acela. De aceea cu cât suntem expuși de mici, 12-13 ani, la diverse procese de învățare, cu atât ne va fi mai simplu să decidem ceea ce ne place, ce ne aduce satisfacții, dacă ne vedem făcând lucrurile respective și câțiva ani de acum încolo. Gândiți-vă că-n ziua de azi, într-o lumea a tehnologiei și digitalizării, cu atâtea informații și oportunități la îndemână, din ce în ce mai mulți tineri o iau pe calea antreprenoriatului și-și deschid afaceri de la vârste foarte fragede. Dacă mai au și sprijinul unei familii care le înțelege și sprijină talentul, atunci șansele pentru succes sunt foarte mari.

Dincolo de aspectele menționate mai sus, vârsta nu mai constituie un impediment în a schimba macazul în carieră, deși mulți angajatori o consideră o barieră și-i discriminează pe cei 40+ în procesele de recrutare considerându-i rigizi sau supracalificați în loc să se gândească la aportul de cunoștințe, experiență și motivație pe care aceștia l-ar aduce în orice companie. Dacă stăm ancorați în prejudecăți cu siguranță nu ne vom găsi niciodată angajații potriviți.

În ceea ce privește alegerea unei cariere potrivite și la cum facem la modul cel mai concret asta, am încercat să vin către voi cu câteva idei:

1. Cu cât aprofundăm relația cu noi înșine mai repede și ne identificăm pasiunile, talentele, motivațiile, ce ne place, ce nu ne place, ce stil de învățare avem, ce fel de mediu ne-ar plăcea etc., cu atât mai bine. În ziua de azi nu mai e cazul să așteptăm până la 25 de ani ca să ne stabilim ce ne dorim din punct de vedere profesional.

2. Pașii cei mai importanți sunt să stăm de vorbă cu noi, să cerem și opinia celor din jur care ne cunosc, dar să nu ne lăsăm influențați de aceasta, pentru că deși intențiile lor pot fi foarte bune, nimeni nu ne cunoaște mai bine decât noi și e posibil să ne îndrume într-o direcție greșită pe care să o regretăm ulterior.

3. Există teste care pot ajuta în identificarea intereselor ocupaționale și potrivirea stilului nostru de personalitate cu un anumit job, o anumită industrie. Ele ajută mult atunci când nu prea știm încotro să o luăm.

4. Putem apela la consilierii vocaționali care ne pot spriji sau coach în carieră care cu asta se ocupă: cu identificarea potențialului și cu sprijin în orientarea oamenilor către drumul profesional potrivit lor.

5. Ideal este să nu ajungem să ne complacem într-un job care nu ne mai aduce valoare, satisfacții, într-un mediu care ne creează frustrări și unde ne vine din ce în ce mai greu să ne regăsim motivația și să fim performanți. Mulți oameni fac compromisuri uriașe pentru păstrarea unui loc de muncă satisfăcător din punct de vedere financiar, de exemplu, dar cu impact emoțional negativ extrem de puternic care se transformă în anxietate, depresie, burnout pe termen mediu/lung. Iar recomandarea mea aici este să identificăm din timp ceea ce ne dorim, care este nivelul de compromis pe care-l putem face (nu există companie perfectă, nici angajați perfecți), care ne sunt obiectivele pe care ne dorim să le atingem, care ar putea fi efectele asupra vieții personale etc.

6. Și nu în ultimul rând să conștientizăm că nu suntem jobul pe care-l avem. Acesta trebuie să ne completeze ca oameni, nu să fie o povară pentru noi, un stres continuu. Munca ar trebui să ne aducă beneficii, să ne împlinească, să aibă sens, să ne facă plăcere, să ne pună în valoare și să ne dezvolte calitățile, potențialul. De aceea a lucra în mediul potrivit, alături de oameni de la care avem ce învăța, cu care facem echipă bună și cu care avem rezultate, împreună cu manageri care încurajează autonomia, creativitatea, feedback-ul, care empatizează și știu să fie aproape de echipele lor este un deziderat pentru toți angajații sau viitorii angajați, pentru că nimeni nu-și dorește să ajungă să fie nefericit din cauza deciziilor profesionale luate de-a lungul timpului.

Și în cazul în care sesizăm orice fel de abuz, să nu-l tolerăm, sub nicio formă, și să folosim toate pârghiile prin care ne putem face auziți și înțeleși pentru a le preveni sau opri.

Căci o carieră este, așa cum spunea Forrest Gump: “Life is like a box of chocolates, you never know what you are going to get”, ca o cutie cu bomboane: nu știi niciodată ce te așteaptă, dar cu siguranță tot ceea ce primești te ajută să devii un om mai bun, mai pregătit, mai puternic, mai curajos și orice experiență poate fi o lecție și o oportunitate.